Cartea lui Iulian Chivu, „Ceia lume”, apărută de curând la Editura Eikon din Bucuresti, aduce în prim-plan o analiză profundă a temelor eshatologice în contextul spiritualității românești, continuând tradiția etnologică printr-o explorare nouă a reprezentărilor legate de viață și moarte. Această lucrare se distinge prin încercarea de a reconcilia tezaurul de credințe populare cu provocările contemporane, pentru a identifica și analiza interpretările moderne ale ritualului funebru.
De-a lungul timpului, diverse studii au abordat ritualurile legate de naștere, nuntă și moarte, contribuind astfel la formarea unei imagini complexe asupra culturii românești. Dacă lucrările lui Simion Florea Marian, Constantin Brăiloiu, Tudor Pamfile și Ion Ghinoiu au dus mai departe discuția despre practicile și credințele tradiționale, cercetările recente, inclusiv cele ale lui Iulian Chivu, subliniază influența timpului asupra acestor tradiții.

Autorul examinează cum timpul a transformat motivațiile din spatele unor obiceiuri, făcându-le adesea să pară anacronice în contextul societății urbane moderne. De asemenea, el subliniază impactul tehnologiilor emergente, cum ar fi neurochirurgia și inteligența artificială, asupra percepției morții, chiar dacă esența credințelor și a ritualurilor rămâne constantă.
Etnosofia, așa cum este propusă de Iulian Chivu, devine un instrument de înțelegere a modului în care credințele individuale și colective informează perspectivele despre viață și moarte. Etnosofia, ca sinusoidă între filosofie și tradiție, caută să descrie rațiunile și înclinațiile etniilor, subliniind dorința umană de a găsi sens în realitatea morții.
Astfel, ni se sugerează că morțile nu sunt doar evenimente personale, ci trebuie privite în contextul familial, comunitar și al întregii societăți. Această abordare permite includerea emoțiilor și relațiilor sociale în interpretarea ritualurilor funebre, revelând tensiunile psihologice și solidaritatea dintre membrii comunității.
Deși volumul „Ceia lume” nu aduce neapărat perspective noi din punct de vedere ontologic, el oferă un cadru în care întrebările fundamentale despre moarte sunt redimensionate în contextul vieții moderne. Autorul subliniază că aceste întrebări sunt relevante nu doar pentru înțelegerea morții, ci și pentru structura existenței umane.
Pentru Iulian Chivu, explorarea complexului emoțional asociat ceremoniei funebre deschide orizonturi noi în recepția sufletească a comunității, invitând la o reevaluare a relației dintre individ și societate în fața morții. Aceste relații sunt profund stratificate și reflectă nu doar temeri personale, ci și credințe colective profund înrădăcinate.
„Ceia lume” de Iulian Chivu constituie o lucrare esențială în peisajul etnologic românesc, propunând o introspecție asupra temelor eshatologice, astfel contribuind la o mai bună înțelegere a dinamicii ritualului funebru în contextul societății contemporane. Într-o eră în care viteza și modernitatea tind să estompeze legăturile tradiționale, Iulian Chivu ne îndeamnă să retrăim și să reevaluăm semnificațiile profunde ale morții și ritualurilor aferente, stabilind o legătură între trecut și prezent care să servească omului modern în căutarea sensului în viață și în moarte.
Născut la 27 decembrie 1948 (oficial, 3 ian. 1949) în satul Văcărești (jud. Teleorman), Iulian Chivu, după absolvirea liceului la Roşiorii de Vede (1967), face studii filologice la Baia Mare (1971). Este respins de la admitere la Facultatea de Drept din raţiuni politice (tatăl condamnat) și nici la Ziaristică nu se poate înscrie („origine nesănătoasă”), însă după 1990, face studii postuniversitare de Jurnalism și Științele Comunicării la București. Este profesor de limba română mai întâi în mediul rural, apoi la Roşiorii de Vede (până la pensionare, 2013); simultan, lucrează și în presă (corespondent la Románia liberă pentru județele Giurgiu și Teleorman, mai apoi Olt și Teleorman, la Tvr 2 și altele). Publicistica l-a atras din tinerețe și colaborează la mai multe ziare și reviste departamentale ale vremii (Glasul patriei, Pentru socialism, Teleormanul, Revista de pedagogie, Tribuna școlii etc.). Literar, debutează cu poezie (1968), scrie în revista studențească băimăreană Nord, iar debutul său editorial se va consemna în 1988, la Editura Minerva, cu o antologie de proză populară fantastică.
Iulian Chivu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara, și este antologat în multe dicționare ale scriitorilor români: Un dicționar al scriitorilor români contemporani (Ion Holban, II, 2016); Scriitori ai Transilvaniei (Irina Petraș, 2016); Dicționarul etnologilor români (Iordan Datcu, 2006); Dicționarul scriitorilor și publiciștilor din Teleorman (Stan V. Cristea, 2005) etc. Opera sa este complexă, acoperind mai multe domenii:
Etnologie și folclor:
1994: Folclor din satele de pe Burdea
1997: Cultul grâului și al pâinii la români (edițiile II și III, 2017)
2006: Semioză și deictica semnului în credințele românești
2008: Studii și articole de etnologie
2008: Homo Moralis. Mari paradigme etice și etosul românesc (ediția a II-a, 2016)
2012: Iordan Datcu sau a trăi printre și pentru cărți (receptarea critică, vol. I, 2012; vol. II, 2018)
Eseuri:
2010: Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart I
2012: Solemnitatea ignoranței. Eseurile de la Stuttgart II
2020: A FI – ca diferență
2021: Premise românești de filosofie liminară
Critică literară:
2013: Lecturi intermitente
2015: Lecturi reflexive
2018: Heterogene
2021: Polifonii convergente
2022: Cronici, note, comentarii
2024: Din revelațiile lecturii critice, eseuri, aforisme
Proză:
2003: Reporter în stepa tranziției sau zece prilejuri de deontologie (eseuri jurnalistice)
2014: Crepuscul la Ullervad (roman)
2015: Celălalt Ioan (proză scurtă)
2016: Angoasă și penitență (roman)
2019: Predat sau Teroarea absurdului (roman)
2020: Cenușa tatălui (roman)
2022: Indezirabil (roman)
Antologii:
1988: Basmul cu Soarele și Luna
2021: Adevăruri sibilice (eseuri)
2021: Orient și orientalism (studii orientale)
În curs de editare: Fascinațiile cugetării (eseuri)