E un spectacol singular ieşirea din cenuşia resemnare a hazardului, într-o lume în care amintirea îşi calcă în picioare chípul.
Surdul, orbul şi mutul îşi dau mâna în comtragedrama clipei, care nu e nici jucăria dorită, dar nici coabitarea cerului cu marea.
Vreau să opresc timpul din mişcare şi timpul îmi acoperă gândul cu vălul invizibilităţii.
Lângă masa acoperită cu manuscrise, tăcerea defilează prin faţa cuvintelor.
Uimitor e că toate lucrurile au dipărut.
Au rămas doar…. sentimentele şi…… o femeie necunoscută, ciudată, care circulă nestingherită prin casă, Pune o bucată de peisaj necunoscut peste neliniştea mea, pietrificându-mi dorul.
Ce ciudat!
Prin fereastra spartă a dragostei mi se pare că văd peste stradă un fel de magazin şi nu înţeleg de ce manechinul din colțul vitrinei, rânjind, depune mărturie împotriva cuvintelor – martir.
Nicoleta Milea
Roșiorii de Vede - Russenart 