- din presa roșioreană
Dacă n-am fi prea amărâţi de atâtea necazuri zilnice, ar trebui să ne prăpădim de râs. De fapt guvernul nu e vinovat că a primit cu alai oficial, nişte lăzi în care presupunea că este închis tezaurul după care naţia oftase patriotic aproape două decenii. N-avea de unde şti, că în loc de documente preţioase, de tablouri inestimabile de Grigorescu sau Luchian se vor găsi rochii, pălării, ghete cu şiret, combinezoane, cămăşi de mătase, jartiere şi alte alea intime femeiești, ale doamnelor şi ţiitoarelor puternicilor, de care depindeau destinele Țării Româneşti, în 1917. Și pentru că poate, mulţi dintre dumnealor, care atunci când poporul de rând murea pe câmpul de luptă secerat de gloanţe şi tifos, se ocupau cu păstrarea în bună stare şi la loc ferit de riscuri, a lenjeriei cuconetului sus-pus, trăiesc şi poate că mai ocupă şi astăzi posturi de comandă, în ţara aceasta care rabdă şi uită, se vor încerca diversiuni cu „lăzi particulare”. Să nu creadă însă dumnealor, că măcar atâta lucru nu ştim și noi: Lăzile particulare nu se trimit sigilate cu pecetea statului. Iar că, peste ele şi peste această afacere pe care ţara scuipă scârbită, se va întinde muşamaua, suntem siguri. Nici nu avem alte pretenţii. Dar bănuim că, doamnele care şi-au expediat în Rusia, îmbrăcămintea şi rufele, au avut grije să le puna bileţele şi etichete cu numele dumnealor, ca să nu se amestece. Noi nu vrem decât atât: Să se strângă bileţelele cu numele dumnealor şi să se facă liste care să fie publicate în gazete… Chiar dacă multe dintre cucoane au murit, chiar dacă multe sunt bătrâne. Dar am vrea să le ştim numele… E o plăcere a noastră… Sau rufele se spală în familie ?…
DRUM, 29 iunie 1935
PETRE ULMU
Roșiorii de Vede - Russenart 