Iulian Buzu (născut pe 1 septembrie 1931, în Cruglic, Basarabia – decedat pe 22 noiembrie 2025, în Roșiori de Vede) a fost profesor de fizică la Liceul de Matematică – Fizică din Roșiorii de Vede (în prezent Colegiul Național „Anstasescu”) , Cetățean de Onoare al Municipiului Roșiorii de Vede, inspector de specialitate în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Teleorman, consilier local (1992 – 1996), autor și coautor de culegeri de fizică pentru gimnaziu și liceu, traducător, publicist și coautor, împreună cu Marga-Rita Popeli-Tatu, al volumului „Meandrele unui destin”. De asemenea, a fost maestru categoria I la șah și fondatorul clubului de șah „Mens sana”.
Iulian Buzu a fost distins cu mai multe medalii, printre care și titulatura de „Profesor merituos”, oferită de Ministerul Educației.
(foto: Gabriel Argeșeanu)
„Am venit în România în 1940, la vârsta de 9 ani. În 1941 a început războiul antisovietic. Românii s-au aliat cu germanii și i-au învins pe ruși, însă rușii s-au redresat și, în 1944, s-au apropiat periculos de noi, motiv pentru care ne-am refugiat definitiv în România. Am stat un an în Râmnicu Vâlcea. Cele mai frumoase amintiri din perioada de refugiu sunt cele legate de sora mea. Am avut o soră cu șapte ani mai mare ca mine, care a funcționat ca învățătoare și ulterior ca profesoară în Curtea de Argeș. Venind în refugiu, eu, fiind mic, și tatăl meu, care era preot, ne-am dus prima dată la ea. Pentru că deja veniseră anii gimnaziali, am rămas în gimnaziu la Curtea de Argeș. Cele mai frumoase amintiri din adolescență sunt legate de perioada argeșeană, în care am fost elev la Liceul Teoretic. În ultimii doi ani de liceu, m-am transferat la Roșiori, unde am terminat liceul și ulterior am devenit student la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității Parhon din București, apoi profesor”. (fragment din interviul realizat de profesorul Ion Scarlat).
Roșiorii de Vede - Russenart 