Interviuri imaginare (bazate pe fapte reale)

O privire asupra orașului Roșiorii de Vede în perioada 1937-1938 – o perioadă tulbure din punct de vedere politic – ne dezvăluie un oraș în continuă dezvoltare, marcat de transformări economice și sociale. În acest context, ne vom opri astăzi asupra comercializării laptelui și a produselor lactate, care erau alimente de primă necesitate pentru mulți dintre locuitorii orașului Roșiorii de Vede
La începutul secolului XX, laptele provenit de la oi, capre, vaci și bivolițe, precum și produsele derivate, printre care se numără și renumitul „cășulean”, erau vândute de țărani pe străzile orașului. Țăranii care se ocupau de aceste vânzări pierdeau câte o zi întreagă, dedicând mult timp scurgerii zerului din sedila de pânză. Seara, după mulți kilometri parcurși pe jos, când se întorceau acasă, aveau un câștig de doar 2-3 lei.
Transformările tehnologice nu au ocolit Roșiorii de Vede, iar acest lucru se reflectă în industria locală a laptelui. Renumitul „cășulean” din sedilele de pânză a fost înlocuit de cășăriile și fabrica de brânzeturi „Ogneanovici”, adaptate la cerințele moderne ale vremii. Acestea aprovizionau constant orașul, Bucureștiul și alte orașe importante din țară. Fabrica de brânzeturi „Ogneanovici” primea zilnic pentru prelucrare între 10.000 și 15.000 de litri de lapte.
Pentru a înțelege mai bine avântul luat de prelucrarea laptelui, vă propun un interviu imaginar bazat pe articole și mărturii înregistrate în presa roșioreană din acea perioadă, avându-l ca interlocutor pe Hariton Ogneanovici, proprietarul fabricii de brânzeturi cu același nume.

***

Gabriel Argeșeanu: Suntem la sediul principal al Fabricii de brânzeturi „Ogneanovici” din Bulevardul Mihail Mănciulescu nr. 2 (n.a. pe locul unde astăzi se află clădirea restaurantului „Kola”) și stăm de vorbă cu inițiatorul acestei afaceri, Hariton Ogneanovici. Când ați început această afacere și ce v-a determinat să alegeți domeniul brânzeturilor?
Hariton Ogneanovici: Am început comerțul în anul 1888, în orașul Turnu Măgurele, unde am activat până în anul 1900. În acel an, m-am reîntors în Serbia, unde am locuit până în 1907. De atunci am revenit în România, alegând să mă stabilesc definitiv la Roșiorii de Vede. Deoarece principala mea afacere, atât înainte de plecarea în Serbia, cât și în perioada petrecută acolo, a fost cea cu brânzeturi, la Roșiorii de Vede am continuat în aceeași direcție, construind aici, încă din 1907, prima fabrică de brânzeturi și aducând pentru buna funcționare a acesteia un specialist din străinătate.
Gabriel Argeșeanu: Care sunt principalele produse scoase pe piață de Fabrica „Ogneanovici”?
Hariton Ogneanovici: Derivatul principal este brânza telemea, urmată de renumitul cașcaval „Balcan”, unt și urdă, toate acestea fiind obținute exclusiv din lapte de oi. Untul extras din zerul rezultat în urma procesului de fabricare a cașcavalului, folosind separatoare speciale, are o calitate deosebită. Această activitate s-a dovedit a fi profitabilă, motiv pentru care am extins-o dincolo de perimetrul orașului.
Gabriel Argeșeanu: În ce localități mai aveți filiale ale fabricii din Roșiorii de Vede?
Hariton Ogneanovici: În afară de comunele Butculești, Odobeasca, Muți, Ciolănești, Zâmbreasca, Peretu, Plosca, Belitori și Putineiu din Teleorman, mai fabricăm și în regiunile montane: Novaci în Gorj, Vaideeni și Voineasa în Vâlcea. Aceste regiuni se află la altitudini de 1600-1900 metri, greu de străbătut de piciorul omenesc, fiind poziții foarte riscante.
Gabriel Argeșeanu: Ce v-a motivat să extindeți afacerea în regiunile montane?
Hariton Ogneanovici: În anul 1928, în aceste regiuni se declarase o accentuată criză financiară. Atunci am fost solicitați să venim în aceste zone pentru a da o mână de ajutor sătenilor, astfel încât să își poată plasa cu folos laptele, întrucât produsele lor erau în pericol de a nu mai fi căutate pe nici o piață din țară. Hotărâți, am venit în aceste regiuni și am instalat o fabrică de brânzeturi de care ne putem mândri. Pe lângă celelalte derivate, producem și renumitul cașcaval „Balcan”, recunoscut ca superior de toți specialiștii. Astfel, problema economică a industrializării laptelui în această zonă a fost în parte rezolvată de noi.
Cu această ocazie, țin să fac o scurtă paranteză. Centrele din zona de munte ne-au fost vizitate în anul 1935 de către doamna Arethia Gh. Tătărăscu și de domnul prim-ministru Gheorghe Tătărăscu. În anul 1936, domnul Gheorghe Tătărăscu, însoțit de domnii Dinu Brătianu, Ianculeț, Dr. Costinești, Vlahi de, șef de cabinet, precum și prefecții județelor Gorj și Sibiu, și parlamentarii acestor județe, care au rămas încântați de instalațiile moderne realizate pe aceste înălțimi riscante, ne-au îndemnat să înființăm centre similare și în alte regiuni din apropiere.
Gabriel Argeșeanu: Aveți o afacere începută în anul 1907. Au trecut treizeci de ani și afacerea nu numai că rezistă, ci este una de succes la nivel național. Care sunt strategiile specifice pe care le folosiți pentru a menține relații bune cu crescătorii de animale?
Hariton Ogneanovici: Ca și acum 30 de ani, în limita disponibilităților bugetare, am ajutat și continuu să ajut sătenii care mă aprovizionează cu lapte, într-un mod cu totul dezinteresat, având în vedere că ei sunt colaboratorii mei în majoritatea timpului. În timpul lunilor de iarnă, din octombrie până în martie, le avansez sume de bani pentru a-și procura nutrețul necesar vitelor.
Gabriel Argeșeanu: Vă adresez o întrebare pe care sper să nu o interpretați ca fiind o aluzie la discuțiile din oraș, în care se spune că ar trebui să nu vă mai implicați în afacere și să-l lăsați doar pe fiul dumneavoastră, Lazăr, să se ocupe de aceasta. La cei 75 de ani, pe care i-ați împlinit pe 7 februarie 1937, nu vă simțiți obosit să manageriați o afacere ce se întinde pe mai multe județe, cu desfacere în multe zone ale țării, inclusiv în capitală, care necesită și prezența fizică în punctele de lucru?
Hariton Ogneanovici: (răspunde zâmbind) Văzând că munca pe care o depun este pentru folosul obștesc, în sensul că ofer crescătorilor de vite posibilitatea de a-și valorifica laptele și de a prospera, că asigur locuri de muncă pentru peste 50 de lucrători în fabrică și cășăriile mele, care se îngrijesc de ei și de familiile lor, și că ofer publicului consumator, în toată țara, diferite sortimente de brânzeturi de calitate superioară, cum ar fi „brânza telemea” din lapte pasteurizat și cașcavalul „Balcan”, numit „Regele brânzeturilor românești”, mă face să nu simt oboseala încă mult timp.